Innebunesc cand aud acest proverb, atat de romanesc. Pai cum mai, capul plecat sabia nu taie? Adica, taci fraiere, supune-te, si macar vei avea o viata de sluga. Mai bine decat, Doamne Fereste, sa stai drept, cu privirea inainte, si sa nu lasi pe nimeni sa te calce in picioare. Da, fraiere, apleaca-ti capul, si fii tu sluga, si condamna-ti copiii sa fie si ei slugi, si copiii copiilor lor, si asa mai departe, in veacul vecilor.
Corolar: “Miorita”. Exact aceeasi atitudine, predata cu mare mandrie nationala in clasa a 7-a (parca), de parca ar trebui sa ne mandrim cu un retardat de cioban zoofil care nu are destul cap incat sa-si dea seama ca daca stie ca cineva il ataca, are avantaj strategic si poate sa iasa drept, mandru, invingator. Propun un referendum, sa se scoata “Miorita” din programa scolara. Sau macar sa se schimbe interpretarea ei. Sa nu mai fie indoctrinati copiii cu resemnarea in fata mortii. Sa incepem sa cream oameni curajosi, oameni care isi apara drepturile, oameni care se apara, care nu privesc neputionciosi cum cei “cu tupeu” vin si ii calca in picioare.
Ar spune unii ca nu e asa, ca “miorita” e doar o poezie, care reflecta dragostea dintre roman si pamantul stramosesc. Si da, daca doar atat ar fi, as zice sa continue. Dar nu, problema e mare. Uitati-va la oamenii de pe strada – cati nu sunt resemnati? Cati nu pun starea lor sociala, financiara, medicala pe seama conspiratiilor, pe seama Aluia de Sus, sau “alora de sus”, sau pe seama masonilor, evreilor, ungurilor, securistilor, vecinilor, cainilor, ciobanilor, etc. Teoria conspiratiei in sus, teoria conspiratiei in jos. Pai normal, e cel mai usor sa dai vina pe cineva de sus, pentru ca astfel iti justifici propria-ti impotenta. “Ce rost mai are sa fac ceva, ca tot vine ___ si imi ia totul, ca doar ei fura totul. Mai bine ma multumesc cu cat am, si ii las in pace”.
De ce nu putem avea si noi coloana vertebrala? Noi, ca popor ma refer.
Cred ca suntem tara cu cea mai veche istorie, dar fara pic de identitate nationala reala. Ne agatam de simboluri importate, ne mandrim cu “a doua casa din lume”, primul stilou “de tipul x”, cu oameni de origine roman care au fugit in alte tari pentru a putea realiza lucruri mari (Eliade, Ionesco, Coanda, Brancusi, H. Muller), si nu avem nimic langa noi de care sa fim mandri. Incorect, avem, dar cand il vedem pe cel de langa noi ca vrea sa ridice capul, ce facem? Ne impreunam mainile sa il ajutam sa sara, pentru ca el dupa aceea sa ne poata trage dupa el? Nuuu…. ii dam in cap. “Ce ma, crezi ca tu poti schimba lumea? Crezi ca esti mai destept?”.
Mai rau, cand cineva care a sarit cumva ne intinde mana sa urcam si noi, il scuipam si ii reprosam ca a plecat, ca n-a mancat salam cu soia, ca vrea de fapt sa ne exploateze, ca e ungur, ca vrea sa ne fure tara, ca vrea sa ne futa femeile, si asa ramanem iarasi singuri.
Problema e foarte bine inradacinata in constiinta (sic!) poporului roman. Din acest motiv, e nevoie un efort sustinut, pe cateva generatii, in care copiii sa fie invatati ca doar tu iti creezi destinul, ca trebuie sa fii mai bun, mai ambitios, mai puternic. Ca atunci cand cineva te ataca, e datoria ta sa te aperi. Nu dreptul, ci datoria! Sa ii invatam pe copii o istorie reala, nu cea predata in scoli. Sa studiem eroi, nu poeti. Sa nu ne mai mandrim cu locul 2.
Posted by andicluj 
Posted by andicluj 
Posted by andicluj 